Disidenta transnistreană care s-a refugiat în Ucraina
O tânără activistă care a documentat condițiile îngrozitoare din armata transnistreană s-a refugiat în Ucraina din cauza invaziei Rusiei.
Disidenta transnistreană care s-a refugiat în Ucraina
O tânără activistă care a documentat condițiile îngrozitoare din armata transnistreană s-a refugiat în Ucraina din cauza invaziei Rusiei.
Larisa Kalik, în vârstă de 24 de ani, și-a părăsit Transnistria natală în primăvara anului 2020. Cartea ei „Anul Tinereții”, care descrie condițiile groaznice ale tinerilor înrolați în serviciul militar obligatoriu, a stârnit furia autorităților din regiunea separatistă a Moldovei.
Transnistria întotdeauna a fost prea îngustă pentru Larisa Kalik. Scriitoarea a început să se revolte încă de când era copilă în Tiraspol, capitala de facto a regiunii separatiste. Fiind o minte curioasă, școala i se părea plictisitoare și necaptivantă și a început să absenteze de la ore.
„Am preferat să mă autoeduc”, a relatat pentru IWPR. „Mama îmi spunea că trebuie să îmi asum responsabilitatea pentru absențele de la școală și consecințele acestora. Știam că mă pot descurca cu amândouă.”
După terminarea liceului, Kalik își dorea să studieze la o universitate din Ucraina, dar procesul de adunare a documentelor era unul complicat, nu în ultimul rând pentru că „documentele din școlile din Transnistria nu sunt recunoscute nicăieri”.
Fâșia de pământ dintre râul Nistru și Ucraina este considerată, la nivel internațional, ca parte integrantă a Moldovei, deși nu este controlată de autoritățile de la Chișinău din anul 1992.
Legăturile Transnistriei cu Rusia au făcut ca Moscova să fie o opțiune mai ușoară. S-a înscris la facultatea de antropologie a Universității de Științe Umaniste din Moscova și și-a început studiile, dar peste doar patru săptămâni s-a întors la Tiraspol.
„Am aflat curând că locul meu nu era acolo. Nu m-am simțit confortabil”, și-a amintit ea. „Acum șase ani îmi era clar că Rusia nu era locul în care aș putea trăi.”
Cu toate acestea, punctul de rebeliune care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna a avut loc în noiembrie, anul 2018, când Kalik a întâlnit un tânăr recrutat care i-a vorbit despre viața din armată.
Forțele armate ale Transnistriei aproape în întregime sunt reprezentate de recruți care slujesc timp de un an. Evitarea înrolării se pedepsește cu amenzi usturătoare și cu închisoare. Grupurile pentru drepturile omului susțin că nu este neobișnuit ca tinerii să obțină documente moldovenești sau ucrainene pentru a evita înrolarea.
„Oamenii știu că viața în armată este grea, dar nimeni nu vorbește despre asta”, a explicat ea, amintindu-și cum s-a simțit obligată să spună povestea reală din spatele propagandei despre apărarea patriei. Realitatea este că armata îi rănește profund pe tineri, afectându-le sănătatea fizică și psihologică.
Kalik a reușit să discute cu alți 11 tineri soldați și la sfârșitul anului 2019, ONG-ul People in Need din Praga a susținut-o în publicarea cărții sale „Anul Tinereții”, o relatare despre ceea ce se întâmplă în spatele cortinei prin ochii celor doisprezece soldați care i-au vorbit anonim.
„Cartea își propune să deschidă [o dezbatere] despre acest subiect. Nu trebuie să închidem ochii la tot ce se întâmplă în armată. Cartea abordează probleme legate de drepturile omului, condiții proaste de viață, corupție, violență, relații nestatutare”, a explicat ea.
Cartea a fost lansată la centrul cultural din cadrul Clubului 19, un loc popular printre tinerii care se opun autorităților. Clubul, cunoscut drept „ultima insulă a libertății”, a fost închis în 2021.
După ce cartea a fost publicată, Kalik a primit mai multe mesaje de la mame care i-au spus că fiii lor se întorc din armată cu diverse probleme de sănătate precum gastrită, inimă slăbită, dureri de dinți. Tinerii se întorc frânți.
Mai mulți soldați i-au scris spunându-i că istoriile relatate în carte oglindesc și experiențele lor.
Așteptând o reacție din partea autorităților, Kalik a contactat un avocat și, într-adevăr, i s-a deschis un dosar penal pentru suspectare de extremism. Apoi a primit un telefon din partea autorităților.
„În data de 3 februarie, 2020, m-a sunat cineva care s-a prezentat ca fiind Dmitri”, a spus Kalik. „Mi-a spus să vin la o discuție, dar am înțeles că va fi un interogatoriu și nu m-am dus. Nu cred că astăzi aș fi fost aici dacă m-aș fi dus atunci.”
Și-a părăsit casa și în martie 2020 s-a mutat la Kiev, unde a lucrat ca scriitoare.
„Visez deseori că vreau să mă întorc acasă, dar când ajung la graniță, îmi dau seama că mi-am uitat pașaportul, așa că nu pot trece. Apoi mă trezesc brusc. Nu este frică, este oboseală și anxietate, pentru că nu știu la ce etapă se află dosarul”, a explicat ea.
Doi ani mai târziu, o prietenă a telefonat-o în primele ore ale zilei de 24 februarie și a avertizat-o că tancurile rusești au început să intre în Ucraina.
Și-a luat rucsacul și s-a îndreptat spre vest. Timp de 31 de ore s-a aflat în drum.
„Erau multe ambuteiaje, foarte multă lume pleca”, a spus ea, adăugând că, în timp ce era încă în autobuz, mereu cu telefonul în mână, a aflat că tancurile au ajuns în regiunea în care ea locuia.
Din Liov, Kalik a plecat la Chișinău. Era în siguranță, dar părea atât de ireal.
„A fost ciudat să mă aflu la Chișinău, în timp ce majoritatea prietenilor mei erau în Ucraina, ascunși în subsoluri, adăpostindu-se de bombe. Am înțeles că acum locul meu este în Ucraina.”
S-a reîntors. Acum se află la Liov, orașul din vestul Ucrainei aflat la răscrucea crizei refugiaților din țară, Kalik a luat din nou pixul în mână pentru a raporta, în calitate de jurnalist, suferințele oamenilor în urma invaziei Rusiei.
Sirenele o trezesc în fiecare noapte, dar astăzi ea nu se mai îndreaptă spre subsol ci ia o pernă și se culcă în baie.
„Cu timpul te obișnuiești cu tot. Psihicul uman este construit în așa fel încât încetezi să-ți mai fie frică”, a spus Kalik, adăugând: „Nu am avut niciodată iluzia că soarta umană poate fi liniștită”.
Această publicație a fost elaborată în cadrul proiectului "Combaterea dezinformării în Moldova", implementat cu sprijinul Oficiul pentru Externe și Commonwealth al Regatului Unit (FCDO).
This publication was prepared under the “Countering Disinformation in Moldova” project.
