Moldova ratifică Convenția de la Istanbul pe fondul dezinformării și opoziției
Partidele conservatoare au împiedicat adoptarea acesteia pentru că ar fi erodat „valorile tradiționale ale familiei”.
Moldova ratifică Convenția de la Istanbul pe fondul dezinformării și opoziției
Partidele conservatoare au împiedicat adoptarea acesteia pentru că ar fi erodat „valorile tradiționale ale familiei”.
După cinci ani de dezbateri politice acerbe, ratificarea de către Republica Moldova a Convenției Consiliului Europei privind combaterea violenței împotriva femeilor a evidențiat diviziunea dintre susținătorii drepturilor omului și grupurile conservatoare din țară.
Experții avertizează acum că testul următor constă în resursele necesare pentru implementarea măsurilor care urmăresc să pună capăt violenței împotriva femeilor, precum și în dezinformarea în jurul a ceea ce implică de fapt tratatul, mai cunoscut sub numele de Convenția de la Istanbul.
Pe 14 octombrie, parlamentul Republicii Moldova (101 deputați) s-a împărțit în privința ratificării, 54 de parlamentari din Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), de guvernământ, votând pentru, iar partidul de opoziție SHOR împotrivă. Blocul politic al comuniștilor și socialiștilor, care i se opune cu înverșunare, a protestat prin părăsirea sesiunii parlamentare.
Moldova a semnat documentul la începutul anului 2017 doar pentru a vedea partidele conservatoare, inclusiv Partidul Socialist al fostului președinte pro-rus Igor Dodon, obstrucționând ratificarea acestuia pentru presupusa erodare a așa-ziselor valori tradiționale ale familiei. Influenta Biserică Ortodoxă Moldovenească, care este subordonată canonic Moscovei, a făcut și ea lobby împotriva acestuia, Episcopia Bălților și Fălești chemând la excomunicarea parlamentarilor care l-au susținut.
Polarizarea din Republica Moldova în jurul tratatului reflectă aceea în alte țări din estul Europei, cum ar fi Ungaria, Bulgaria și Republica Cehă, unde guvernele conservatoare au etichetat convenția drept o amenințare la adresa valorilor familiei și a sistemelor lor naționale. Susținătorii drepturilor femeilor avertizează cu privire la o creștere îngrijorătoare a dezinformarii cu privire la ceea ce este tratatul și scopurile lui.
Înainte de ratificarea Republicii Moldova, criticii au susținut că convenția a distrus valorile și tradițiile creștine, a legalizat căsătoria între persoane de același sex și a promovat avortul și educația în domeniul LGBT. Ei au subliniat, de asemenea, modul în care tratatul definește genul ca o „construcție socială”.
„Conform articolului 3, genul nu este un fapt biologic, dat la naștere, ci este o construcție socială și o alegere personală”, a spus deputatul socialist Bogdan Țîrdea, referindu-se la a treia definiție cuprinsă în articolul 3 al Convenției. „Cu o astfel de definiție a genului, se deschide ușa pentru a legaliza cel puțin 56 de genuri mai întâi în spațiile publice și apoi în școli.”
El a adăugat că Moldova are deja „mii de legi” în vigoare pentru a proteja femeile de violență.
Cu toate acestea, grupurile de activiști pentru drepturile omului văd convenția ca un pas esențial înainte pentru a aborda problema violenței împotriva femeilor, adânc înrădăcinată în țară.
„În 95 la sută din cazuri, victimele violenței în Moldova sunt femei. Prin urmare, Convenția de la Istanbul vizează exact combaterea acestui fenomen”, a declarat parlamentarul PAS Doina Herman, care pledează pentru ratificare de ani de zile, susținând eforturile Consiliului Europei de a evidenția focalizarea clară a convenției.
Convenția de la Istanbul, care a intrat în vigoare la 1 august 2014, stabilește standarde obligatorii din punct de vedere juridic pentru combaterea și prevenirea violenței împotriva femeilor, protejarea victimelor și
urmărirea penală a agresorilor. Documentul de 81 de puncte conține obligații guvernamentale, inclusiv investiții în educație, colectarea de date privind infracțiunile legate de gen și oferirea de servicii pentru victime.
„Aplicarea prevederilor îi va obliga pe membrii parlamentului să armonizeze legislația națională, astfel încât victimele să poată primi asistență mai bună și mai rapidă”, a declarat Nigina Azizov, coordonatorul programului ONU Femei în Moldova. „[Înseamnă, de asemenea,] îmbunătățirea formării apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a angajaților care oferă asistență victimelor și crearea de servicii specializate pentru a ajuta victimele violenței sexuale. Nu există astfel de instrumente în Moldova acum”.
Potrivit unui studiu al ONG-ului Women's Law Center, 12.970 de cazuri de violență domestică au fost înregistrate oficial în 2020, o creștere de peste 1.100 de cazuri față de 2019 și cu aproape 2.000 mai multe decât în 2018. În 2016, un raport al cărui coautor este programul ONU Femei a constatat că șapte din zece femei din zonele rurale și șase din zece femei din orașe au fost supuse cel puțin unei forme de violență de către partenerul lor în timpul vieții.
Activista pentru drepturile femeilor Alina Andronache a spus că este esențială crearea de condiții de viață mai sigure pentru victimele violenței domestice.
„Procesul este prea birocratic și dificil, victimele... de multe ori decid să se întoarcă la agresori pentru că nu au unde să locuiască și nu știu ce urmează. Ei tolerează și acceptă violența”, a spus ea, referindu-se la un caz al unei mame a doi copii mici care, după luni de zile în care a fost mutată dintr-un adăpost temporar în altul pe fondul pandemiei, a ajuns să se întoarcă să locuiască cu agresorul ei.
În 2019, șapte femei au murit în urma violenței domestice; în primele zece luni ale anului 2020, zece au fost ucise de agresorii lor.
Raportul Centrului de Drept pentru Femei a remarcat că, în timp ce cazurile erau în creștere, numărul dosarelor penale deschise împotriva făptuitorilor era în scădere. În 2020, procurorii au investigat 866 de dosare penale, cu peste 100 mai puține decât în 2019. Victimele sunt, de asemenea, reticente să raporteze, temându-se de stigmatizarea socială și de lipsa sprijinului din partea oamenilor legii.
Implementarea Convenției ridică o serie de provocări în fața guvernului, deoarece ratificarea transferă responsabilitatea statului în alocarea resurselor la nivel național și local.
Azizoz a remarcat că, în continuare, guvernul va trebui să pună în aplicare un plan cuprinzător de implementare și, precum și reformarea legislației.
„În acest moment, există destul de multe lacune care reprezintă obstacole în calea asigurării dreptății efective pentru femeile și fetele care sunt victime ale violenței”, a explicat ea, adăugând că consultările cu ONG-urile specializate și supraviețuitorii au fost esențiale pentru a identifica și remedia lacunele.
„Parlamentul și guvernul vor trebui să incrimineze cazurile de violență de gen și să ajusteze definițiile, precum și codul penal corespunzător”.
Pentru Evgeny Goloshchapov, expert în drepturile omului și membru al Consiliului Egalității din Chișinău, ratificarea semnalează angajamentul guvernului de a aborda problema.
„Dacă autoritățile rămân pasive în lupta lor împotriva acestei probleme, atunci vor urma discuții la nivel internațional, deoarece nu își îndeplinesc obligațiile”, a spus el pentru IWPR.
Această publicație a fost pregătită în cadrul „Proiectului Amplify, Verify, Engage (AVE)” implementat cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe, Norvegia.
This publication was prepared under the "Amplify, Verify, Engage (AVE) Project" implemented with the financial support of the Ministry of Foreign Affairs, Norway.